duminică, 28 februarie 2010
sâmbătă, 27 februarie 2010
Lakes GRX 1200
Price " 400 Euro
Foi : Shimano Altus (42-32-22 dinti)
Lant: KMC Z8/HG50
Compatibil cu 6, 7 sau 8-pinioane
Recomandat pentru Atlus si variante mai vechi de Alivio/STX
Imbinare cu pin
Zale: 114
Latime: 7.3mm
Greutate: 335g
Pinioane:Shimano HG30 8 pinioane 11-32 Pret:30 lei
Producator: Shimano
Numar: 8 pinioane
Dinti: 11-32T
Tip: caseta
Hyperglide, compatibil cu lanturi IG/HG
Cum pedalam?
Forţa necesară pentru a deplasa bicicleta pe şosea se măsoară în watts. Creşterea sau scăderea numărului de watts este dată de forţa+cadenţa, sau pe înţelesul tuturor bicicleta se deplasează mai repede cu cât forţa şi numărul de rotaţii pe minut sunt mai mari.
Exemplu:
Doi ciclişti, X si Y au aceeaşi greutate, au acelaşi tip de bicicletă şi acelaşi profil aerodinamic. Cei doi pedalează pe aceeaşi şosea, unul lângă celălalt. Cei doi merg cu aceeaşi viteză dar X are o cadenţă de 70 rpm iar Y învârte angrenajul cu o cadenţă de 110rpm. Stilul de pedalare al lui Y îl face să apese cu mult mai multă forţă în pedale, în timp ce stilul de pedalare al lui X îi permite să apese mai uşor dar îl obligă să învârtă angrenajul mult mai des.
Dupa cum se ştie există două tipuri de fibre musculare (aşa numitele fibre roşii/rapide şi cele albe/mai lente). Ceea ce este discutat mai puţin este însă proporţia între cele două tipuri de fibre. Această proporţie este de asemenea determinată genetic (cel puţin după cercetările ştiinţifice actuale). Proporţia fibre rapide/lente poate varia nu numai între indivizi ci chiar la aceeaşi persoană, de la un muşchi la altul, de unde şi dificultatea de a dezvolta anumite grupe musculare comparativ cu uşurinţa de a dezvolta alte grupe, la acelaşi individ.
Să vedem acum avantajele şi dezavantajele:
Fibrele albe (lente):
* Utilizează grăsimea ca şi “combustibil”.
* Sunt foarte rezistente la oboseală.
* Permit o recuperare rapidă când se intră în repaos.
Fibrele roşii(rapide):
* Utilizează glicogen ca şi “combustibil”. Glicogenul este depozitat în muşchi dar cantitatea înmagazinată este relativ mică, cca 2.000 de calorii pentru un sportiv foarte bine antrenat.
* Oboseala apare mai uşor, nu sunt construiţi pentru a rezista mult timp.
* Timpul de recuperare este mai lung.
Acum să ne imaginăm că avem o soba în care băgăm lemne. Avem butuci groşi care ard mocnit şi bucăţi de lemn de brad care ard rapid dar scot o flacără puternică. În funcţie de cum vrem să ardă focul aşa trebuie să folosim lemnele. Antrenamentele ne permit să creştem “magazia de lemne”. Turele scurte ne permit să folosim fibrele roşii(lemnul de brad) iar cele lungi necesita utilizarea fibrelor albe. Totul este bine atâta timp cât magazia nu se goleşte.
După atâtea figuri de stil să revenim la partea cea mai interesanta, la întrebarea care îi macină pe mulţi dintre cei care încep să pedaleze mai serios.
Ce cadenţă să folosesc?
Să spunem că pedalaţi pe un drum drept şi în faţă apare un deal. Pentru a ajunge în vârful dealului aveţi nevoie de 1 minut. Care sunt cele mai probabile situaţii:
1. O să schimbaţi pe viteza care vă convine. Vă simţiţi bine pe o cadenta de 60-70rpm aşa că o să mergeţi cu acea cadenţă, poziţionaţi undeva la mijlocul casetei de pinioane.
2. O să abordaţi căţărarea cu 60rpm pentru ca nu aveţi pinioane mari. Caseta de 11-21 este ideală pe plat dar iată că în acest moment nu vă permite să pedalaţi cu mai mult de 60rpm.
3. Un gând vă trece prin minte; “Dealul ăsta îmi ia doar un minut. Nu vreau să pierd timp aşa că o să mă ridic din şa şi o să pedalez în forţă. O să îmi revin pe coborâre.”
4. O să schimbaţi pe pinionul de 27 şi o să urcaţi dealul cu o cadenţă de 90-95rpm.
Să analizăm acum aceste lucruri
Opţiunea #1: cadenţa mica = forţa mai mare = utilizare fibre roşii = ardere glicogen de care probabil o să aveţi nevoie la finalul turei. Uitaţi termenul “pedalare în forţa” , forţa risipită nu înseamnă nimic, important este câţi watts se transferă angrenajului, roţii şi pe urmă pe şosea. Dacă puteţi urca un deal cu aceeaşi viteză la 60rpm ori la 90rpm, alegeţi 90rpm. Protejaţi rezervele din muşchi pentru perioade mai dificile.
Opţiunea #2: Încearcă să ai tot timpul în minte opţiunea#1 şi foloseşte întotdeauna combinaţia corecta de pinioane. Mulţi amatori au două seturi de pinioane, un 11-21 pentru plat şi un 12-27 pentru turele în munţi. Nu există căţărare care să vă reziste dacă aveţi o combinaţie corectă.
Opţiunea #3: Ridicat din şa = pedalare în forţă = utilizare fibre roşii = cunoaşteţi povestea deja. Este foarte posibil să vi se pară ok această abordare dar cu siguranţă o să simţiţi la sfârşitul turei că nu mai aveţi lemne de pus pe foc.
Opţiunea #4: Bingo! Cadenţa mare până în vârful caăţărării, utilizarea fibrelor musculare de anduranţă, tot ce aveţi nevoie pentru a ajunge primul în vârf.
Care este până la urmă cadenţa ideala?
Până acum am înşirat o poveste şi avantajele cadenţei ridicate faţa de pedalarea în forţă. Care este totuşi cadenţa cea mai buna? Se pare ca majoritatea profesioniştilor pedalează cu o cadenţă de 88-95+rpm. Rusii au facut un studiu cu caţiva ani in urma si au ajuns la concluzia ca 92rpm este cadenţa ideală.
Atentie! Cadenta cu care abordati o catarare nu trebuie sa fie mult mai mare decat cadenta cu care mergeti pe plat. Daca ati pedalat cu o cadenta de 80rpm timp de doua ore si apoi vreti sa urcati un munte cu 90rpm o sa cereti de fapt picioarelor sa faca un efort imens.
Tineti minte! Dacă sunteţi începători este foarte probabil ca în acest moment pedalaţi sub cadenţa optimă. Antrenamentul, intervalele de spinning la frecvenţă mare dar şi experienţa, o să vă aducă la un nivel corect.
Încercaţi să vă antrenaţi în aşa fel încît să obţineţi un maxim de watts la o cadenţă specifică. Sugestia mea este să utilizati o cadenţă în jurul valorii de 90rpm (cei mai puţin experimentati chiar mai mult de atât).
Exemplu:
Doi ciclişti, X si Y au aceeaşi greutate, au acelaşi tip de bicicletă şi acelaşi profil aerodinamic. Cei doi pedalează pe aceeaşi şosea, unul lângă celălalt. Cei doi merg cu aceeaşi viteză dar X are o cadenţă de 70 rpm iar Y învârte angrenajul cu o cadenţă de 110rpm. Stilul de pedalare al lui Y îl face să apese cu mult mai multă forţă în pedale, în timp ce stilul de pedalare al lui X îi permite să apese mai uşor dar îl obligă să învârtă angrenajul mult mai des.
Dupa cum se ştie există două tipuri de fibre musculare (aşa numitele fibre roşii/rapide şi cele albe/mai lente). Ceea ce este discutat mai puţin este însă proporţia între cele două tipuri de fibre. Această proporţie este de asemenea determinată genetic (cel puţin după cercetările ştiinţifice actuale). Proporţia fibre rapide/lente poate varia nu numai între indivizi ci chiar la aceeaşi persoană, de la un muşchi la altul, de unde şi dificultatea de a dezvolta anumite grupe musculare comparativ cu uşurinţa de a dezvolta alte grupe, la acelaşi individ.
Să vedem acum avantajele şi dezavantajele:
Fibrele albe (lente):
* Utilizează grăsimea ca şi “combustibil”.
* Sunt foarte rezistente la oboseală.
* Permit o recuperare rapidă când se intră în repaos.
Fibrele roşii(rapide):
* Utilizează glicogen ca şi “combustibil”. Glicogenul este depozitat în muşchi dar cantitatea înmagazinată este relativ mică, cca 2.000 de calorii pentru un sportiv foarte bine antrenat.
* Oboseala apare mai uşor, nu sunt construiţi pentru a rezista mult timp.
* Timpul de recuperare este mai lung.
Acum să ne imaginăm că avem o soba în care băgăm lemne. Avem butuci groşi care ard mocnit şi bucăţi de lemn de brad care ard rapid dar scot o flacără puternică. În funcţie de cum vrem să ardă focul aşa trebuie să folosim lemnele. Antrenamentele ne permit să creştem “magazia de lemne”. Turele scurte ne permit să folosim fibrele roşii(lemnul de brad) iar cele lungi necesita utilizarea fibrelor albe. Totul este bine atâta timp cât magazia nu se goleşte.
După atâtea figuri de stil să revenim la partea cea mai interesanta, la întrebarea care îi macină pe mulţi dintre cei care încep să pedaleze mai serios.
Ce cadenţă să folosesc?
Să spunem că pedalaţi pe un drum drept şi în faţă apare un deal. Pentru a ajunge în vârful dealului aveţi nevoie de 1 minut. Care sunt cele mai probabile situaţii:
1. O să schimbaţi pe viteza care vă convine. Vă simţiţi bine pe o cadenta de 60-70rpm aşa că o să mergeţi cu acea cadenţă, poziţionaţi undeva la mijlocul casetei de pinioane.
2. O să abordaţi căţărarea cu 60rpm pentru ca nu aveţi pinioane mari. Caseta de 11-21 este ideală pe plat dar iată că în acest moment nu vă permite să pedalaţi cu mai mult de 60rpm.
3. Un gând vă trece prin minte; “Dealul ăsta îmi ia doar un minut. Nu vreau să pierd timp aşa că o să mă ridic din şa şi o să pedalez în forţă. O să îmi revin pe coborâre.”
4. O să schimbaţi pe pinionul de 27 şi o să urcaţi dealul cu o cadenţă de 90-95rpm.
Să analizăm acum aceste lucruri
Opţiunea #1: cadenţa mica = forţa mai mare = utilizare fibre roşii = ardere glicogen de care probabil o să aveţi nevoie la finalul turei. Uitaţi termenul “pedalare în forţa” , forţa risipită nu înseamnă nimic, important este câţi watts se transferă angrenajului, roţii şi pe urmă pe şosea. Dacă puteţi urca un deal cu aceeaşi viteză la 60rpm ori la 90rpm, alegeţi 90rpm. Protejaţi rezervele din muşchi pentru perioade mai dificile.
Opţiunea #2: Încearcă să ai tot timpul în minte opţiunea#1 şi foloseşte întotdeauna combinaţia corecta de pinioane. Mulţi amatori au două seturi de pinioane, un 11-21 pentru plat şi un 12-27 pentru turele în munţi. Nu există căţărare care să vă reziste dacă aveţi o combinaţie corectă.
Opţiunea #3: Ridicat din şa = pedalare în forţă = utilizare fibre roşii = cunoaşteţi povestea deja. Este foarte posibil să vi se pară ok această abordare dar cu siguranţă o să simţiţi la sfârşitul turei că nu mai aveţi lemne de pus pe foc.
Opţiunea #4: Bingo! Cadenţa mare până în vârful caăţărării, utilizarea fibrelor musculare de anduranţă, tot ce aveţi nevoie pentru a ajunge primul în vârf.
Care este până la urmă cadenţa ideala?
Până acum am înşirat o poveste şi avantajele cadenţei ridicate faţa de pedalarea în forţă. Care este totuşi cadenţa cea mai buna? Se pare ca majoritatea profesioniştilor pedalează cu o cadenţă de 88-95+rpm. Rusii au facut un studiu cu caţiva ani in urma si au ajuns la concluzia ca 92rpm este cadenţa ideală.
Atentie! Cadenta cu care abordati o catarare nu trebuie sa fie mult mai mare decat cadenta cu care mergeti pe plat. Daca ati pedalat cu o cadenta de 80rpm timp de doua ore si apoi vreti sa urcati un munte cu 90rpm o sa cereti de fapt picioarelor sa faca un efort imens.
Tineti minte! Dacă sunteţi începători este foarte probabil ca în acest moment pedalaţi sub cadenţa optimă. Antrenamentul, intervalele de spinning la frecvenţă mare dar şi experienţa, o să vă aducă la un nivel corect.
Încercaţi să vă antrenaţi în aşa fel încît să obţineţi un maxim de watts la o cadenţă specifică. Sugestia mea este să utilizati o cadenţă în jurul valorii de 90rpm (cei mai puţin experimentati chiar mai mult de atât).
In drum spre Ploiesti
O azvarlitura de bat de Bucuresti...de aici pana la Ploiesti fara oprire !
In foto:Ssibip.
marți, 16 februarie 2010
Butucii Novatec
Butucii Novatec reprezinta calitatea superioara a butucilor JoyTech si ofera la un pret foarte avantajos produse profesionale . Producatorul taiwanez are o experienta de treizeci de ani si echipeaza biciclete de renume mondial. Se echipeaza cu butuci novatec biciclete cu frane pe disc MTB ( rulmenti industriali ) pentru categoria extrema , dar regasim si butuci pentru cursiere precum si cele uzuale MTB.
miercuri, 10 februarie 2010
Producatori biciclete
Lista producatorilor de biciclete de
clasa medie si de top.
Bergamont Germania
Bianchi Italia
Bickerton Bicycles UK
Bikefriday USA
Boardman Bikes UK
Brompton Bicycles UK
Cannondale USA
Canyon Bikes Germania
Colnago Italia
Commencal Franta
Corratec USA
Cube Germania
Dawes Cycles UK
DeRosa Italia
Diamond Back USA
Ellsworth USA
Electra Bike
Dawes Cycles UK
DeRosa Italia
Diamond Back USA
Ellsworth USA
Electra Bike USA
Enigma UK
Focus Bikes Germania
Gary Fisher USA
Gazelle Olanda
Giant Bicycles USA
Guerciotti Italia
GT bicycles USA
Haro Bikes USA
Huffy Bikes USA
Jamis Bicycles USA
Kestrel Bikes USA
Kona Bikes USA
Merlin Bikes USA
Merida Bikes Taiwan
Mongoose USA
Moots Bikes USA
Muddy Fox USA
Norco Bikes Canada
Nishiki Japan
Orange Bikes UK
Orbea Spania
Pashley UK
Raleigh UK
Rocky Mountain USA
Rock Machine USA
Schwinn USA
Scott USA
Skarpea Ungaria
Specialized Germania
Saracen UK
Santa Cruz USA
Trek Bikes USA
Univega Germania
clasa medie si de top.
Bergamont Germania
Bianchi Italia
Bickerton Bicycles UK
Bikefriday USA
Boardman Bikes UK
Brompton Bicycles UK
Cannondale USA
Canyon Bikes Germania
Colnago Italia
Commencal Franta
Corratec USA
Cube Germania
Dawes Cycles UK
DeRosa Italia
Diamond Back USA
Ellsworth USA
Electra Bike
Dawes Cycles UK
DeRosa Italia
Diamond Back USA
Ellsworth USA
Electra Bike USA
Enigma UK
Focus Bikes Germania
Gary Fisher USA
Gazelle Olanda
Giant Bicycles USA
Guerciotti Italia
GT bicycles USA
Haro Bikes USA
Huffy Bikes USA
Jamis Bicycles USA
Kestrel Bikes USA
Kona Bikes USA
Merlin Bikes USA
Merida Bikes Taiwan
Mongoose USA
Moots Bikes USA
Muddy Fox USA
Norco Bikes Canada
Nishiki Japan
Orange Bikes UK
Orbea Spania
Pashley UK
Raleigh UK
Rocky Mountain USA
Rock Machine USA
Schwinn USA
Scott USA
Skarpea Ungaria
Specialized Germania
Saracen UK
Santa Cruz USA
Trek Bikes USA
Univega Germania
luni, 8 februarie 2010
XG999
Sram a anuntat lansarea unui nou model de pinioane pentru mijlocul lunii Martie 2010. Acesta poarta denumirea de XG999 si se bazeaza din punct de vedere al realizarii, pe nu de mult lansata gama Sram XX.
Astfel, constructia este similara cu cea a setului de pinioane Sram XX : primele sapte pinioane (incepand cu cel mare) sunt taiate CNC dintr-un singur bloc de metal, reusind astfel sa dea nastere unui produs foarte usor, durabil si puternic. Pinioanele sunt astfel prelucrate incat sa elimine pe cat de mult posibil impuritatiile adunate intre acestea, de pe traseu.
Setul va beneficia in total de 9 pinioane si cantareste doar 175 de grame, cel mai mare pinion avand 32 (sau 34 in functie de model) de dinti iar cel mai mic 11. Astfel, noul XG999 ofera o greutate totala care depaseste concurenta, inclusiv setul de pinioane de la Shimano, modeul XTR.
Daca te intereseaza achizitionarea acestui set de pinioane, trebuie sa pregatesti si un buget pe masura. Nu mai putin de 300$ au fost anuntati de catre Sram ca fiind costul recomandat al acestor pinioane.
Astfel, constructia este similara cu cea a setului de pinioane Sram XX : primele sapte pinioane (incepand cu cel mare) sunt taiate CNC dintr-un singur bloc de metal, reusind astfel sa dea nastere unui produs foarte usor, durabil si puternic. Pinioanele sunt astfel prelucrate incat sa elimine pe cat de mult posibil impuritatiile adunate intre acestea, de pe traseu.
Setul va beneficia in total de 9 pinioane si cantareste doar 175 de grame, cel mai mare pinion avand 32 (sau 34 in functie de model) de dinti iar cel mai mic 11. Astfel, noul XG999 ofera o greutate totala care depaseste concurenta, inclusiv setul de pinioane de la Shimano, modeul XTR.
Daca te intereseaza achizitionarea acestui set de pinioane, trebuie sa pregatesti si un buget pe masura. Nu mai putin de 300$ au fost anuntati de catre Sram ca fiind costul recomandat al acestor pinioane.
sâmbătă, 6 februarie 2010
Cu bicicleta in Romania
Graficul este sugestiv!
La o populatie de aproximativ 22 milioane de locuitori, in 2007 numarul de biciclete din Romania era de putin peste 1,74 milioane, in usoara crestere fata anul precedent, de la 1,62 milioane, potrivit datelor Institutului National de Statistica.
"Mersul pe bicicleta este o tendinta care prinde. Nu este o chestiune de masa, dar se observa o evolutie pozitiva si in Romania in acest sens. Sa mergi pe bicicleta a devenit un trend"
Cu toate acestea, la nivel european, Romania se afla pe una dintre ultimele pozitii in ceea ce priveste posesia de biciclete, potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare Euromonitor International. Anul trecut, dintr-un total de 7,5 milioane gospodarii, doar 1,86 milioane detineau cel putin o bicicleta, in crestere cu 60% fata de anul 2003. Spre comparatie, parcul auto national numara peste 4,3 milioane de autoturisme.
In conditiile in care o gospodarie numara aproximativ 2,9 locuitori, in 2008, in Romania, circa 5,4 milioane de romani, respectiv 24,5% din totalul populatiei, au avut acces la un astfel de vehicul pe doua roti.
Cu doar un sfert din populatie cu acces la bicicleta anul trecut, Romania se afla mult in urma Olandei, cunoscuta ca "tara lalelelor si a bicicletelor", unde 91,8% din gospodarii poseda o bicicleta. Nici in regiune situatia nu e mult mai buna, comparativ cu Polonia sau Bulgaria.
Traficul, principala problema a biciclistilor
Cei mai multi dintre cei care merg pe bicicleta au realizat ca este un mijloc de transport mai rapid, mai putin poluant, insa nu mai putin periculos. Posesia de biciclete nu este incurajata nici de situatia pistelor specializate, nici de trafic.
Cu un trafic rutier de aproximativ 1,5 milioane autovehicule pe zi - cifra ce include masinile aflate in tranzit sau venite sa se aprovizioneze - si cu un total de 60 de kilometri de piste specializate(dispuse aiurea-n.n), Bucurestiul nu pare cel mai prietenos oras pentru biciclisti.
In conditiile in care o gospodarie numara aproximativ 2,9 locuitori, in 2008, in Romania, circa 5,4 milioane de romani, respectiv 24,5% din totalul populatiei, au avut acces la un astfel de vehicul pe doua roti.
Cu doar un sfert din populatie cu acces la bicicleta anul trecut, Romania se afla mult in urma Olandei, cunoscuta ca "tara lalelelor si a bicicletelor", unde 91,8% din gospodarii poseda o bicicleta. Nici in regiune situatia nu e mult mai buna, comparativ cu Polonia sau Bulgaria.
Traficul, principala problema a biciclistilor
Cei mai multi dintre cei care merg pe bicicleta au realizat ca este un mijloc de transport mai rapid, mai putin poluant, insa nu mai putin periculos. Posesia de biciclete nu este incurajata nici de situatia pistelor specializate, nici de trafic.
Cu un trafic rutier de aproximativ 1,5 milioane autovehicule pe zi - cifra ce include masinile aflate in tranzit sau venite sa se aprovizioneze - si cu un total de 60 de kilometri de piste specializate(dispuse aiurea-n.n), Bucurestiul nu pare cel mai prietenos oras pentru biciclisti.
"Bucurestiul nu este organizat din punct de vedere infrastructural pentru traficul cu biciclete, iar oamenii nu au constiinta acestui trafic".
Exista insa si persoane care sunt de parere ca se pot remarca unele schimbari in bine in ceea ce priveste situatia biciclistilor in trafic.
Exista insa si persoane care sunt de parere ca se pot remarca unele schimbari in bine in ceea ce priveste situatia biciclistilor in trafic.
"Se observa o schimbare de mentalitate in randul romanilor. Anul trecut era foarte periculos sa circuli cu bicicleta, insa anul acesta situatia s-a schimbat, lumea obisnuindu-se cu prezenta celor care pedaleaza".
luni, 1 februarie 2010
Materiale folosite
Furca, subansamblul care sustine roata din fata si permite biciclistului/ciclistului sa carmuiasca si sa echilibreze bicicleta. In majoritatea cazurilor furca unei biciclete, are doua brate, la un capat se afla butucul rotii din fata, iar la capatul celalalt cele 2 brate se unesc, continuandu-se cu tija (gatul) furcii prin intermediul careia se monteaza pe cadru. De cel de-al doilea capat, mentionat anterior, prin intermediul pipei se monteaza ghidonul cu ajutorul caruia se directioneaza bicicleta in sensul dorit. Gatul furcii se ataseaza cadrului prin intermediul unui set de rulmenti sau cuvete, cunoscute sub numele de headset
1 - cadru;
2 - tija ghidon (pipa);
3 - cuveta inferioara (headset);
4 - cuveta superioara (headset);
5 - inele distantiere;
6 - gatul furcii (tija).
Gama de materiale ce intra in componenta furcii este variata, ca si in cazul cadrelor, de la otel, aluminiu, la fibra de carbon, titaniu, magneziu. Insa putem intalni o combinatie a acestor materiale; spre exemplu putem intalni o furca cu gat de aluminiu si brate de carbon. Dintre aceste materiale folosite la fabricarea furcilor, cel mai efecient este in opinia unora fibra de carbon, datorita elasticitatii ridicate (absoarbe foarte bine vibratiile) si a greutatii reduse.
Cadrul
Inca de la aparitia primei biciclete asemanatoare celei de astazi, fabricata in 1880 de James Starley (desi incercari au existat cu mult inaintea acestui an), forma si configuratia bicicletei si a componentelor sale (exceptand aparitia lantului in 1885), au suferit putine modificari. Cu toate acestea, detalii importante au fost perfectionate, mai ales odata cu aparitia materialelor moderne si includerea calculatorului in procesul de fabricatie. Mai concret, vorbind de cadru, acesta la bicicletele moderne are aproape in toate cazurile forma de romb, format fiind din două triunghiuri: unul in fata si celalalt in spate.
Materialele folosite au variat de-a lungul timpului tinzand sa fie tot mai rezistente, dar mai ales usoare. Incepand cu anii 1930 s-au folosit aliaje de oţel, ulterior prin anii 1980 au devenit comune cadrele din aliaje de aluminiu; in prezent sunt cautate cadrele din titan sau din materiale plastice armate cu fibre de carbon, cei drept mai putin accesibile ca pret.
Otelul, materialul original al cadrelor, dupa unii si cel mai bun, pare a cunoaste o „renastere” in ultimii ani. Ceea ce-l face sa piarda teren in fata altor materiale, este faptul ca, sudarea tevilor subtiri din otel este o operatie foarte delicata ce nu se poate realiza de catre roboti (pentru a asigura o serie de masa), fiind nevoie de un personal uman specializat pentru aceasta (hand made). Un alt dezavantaj este acela ca otelul rugineste, insa cu o buna intretinere din partea proprietarului poate dura o viata. Cu toate acestea, faptul ca o plimbare cu o bicicleta cu un cadru din otel este mai putin „aspra” (prezinta un confort si performante ridicate) face si astazi ca unii constructori precum Pinarello, Basso sau Colnago sa produca o varietate de cadre din otel ce pot concura ca greutate cu cele usoare din titaniu, carbon sau aluminiu.
Multe biciclete produse la scara industriala au cadrul din aluminiu sau mai bine spus aliaje de aluminiu. Producatorii il proclama ca un material usor (si chiar este), dar nu cu mult mai usor ca un otel bun. Unul din motivele pentru care este asa popular este faptul ca, desi e subtire, este foarte usor sudabil cu ajutorul robotilor industriali. Si intr-adevar nu rugineste, insa daca nu este ingrijit isi poate pierde usor stralucirea in timp. Cadrele de aluminiu nu sunt foarte elastice si au in general un ciclu de viata scurt, de cca. cinci ani, tocmai din cauza rigiditatii lor. Totusi, o data cu dezvoltarea tehnologiilor de fabricatie, au aparut si noi materiale din aliaje de aluminiu care au reusit sa mareasca in acelasi timp, elasticitatea si ciclul de viata al cadrelor.
In ultima vreme au aparut si cadre din titan, care dupa opinia multora este cel mai bun material pentru cadrele de bicicleta. Recunoscut pentru buna comportare la drum si in acelasi timp cu o excelenta rezistenta la oboseala, titanul are insa si o slabiciune – greutatea prelucrarii, ceea ce-l face si foarte scump.
Un „rival” pe masura titanului este carbonul. Cadrele din carbon ofera un confort ridicat, iar greutatea foarte scazuta si posibilitatea de a modela straturile din fibra de carbon (utilizarea tehnologiei de turnare „monococ”) au permis obtinerea unor forme foarte complexe, aerodinamice, etc. Acest elan in dezvoltarea cadrelor de carbon a fost brusc oprit de catre UCI ( Uniunea Ciclista Internationala). In prezent sunt putini producatori de astfel de cadre, dar sa nu uitam ca trei editii ale Turului Frantei au fost castigate cu biciclete cu cadre de carbon.
Materialele folosite au variat de-a lungul timpului tinzand sa fie tot mai rezistente, dar mai ales usoare. Incepand cu anii 1930 s-au folosit aliaje de oţel, ulterior prin anii 1980 au devenit comune cadrele din aliaje de aluminiu; in prezent sunt cautate cadrele din titan sau din materiale plastice armate cu fibre de carbon, cei drept mai putin accesibile ca pret.
Otelul, materialul original al cadrelor, dupa unii si cel mai bun, pare a cunoaste o „renastere” in ultimii ani. Ceea ce-l face sa piarda teren in fata altor materiale, este faptul ca, sudarea tevilor subtiri din otel este o operatie foarte delicata ce nu se poate realiza de catre roboti (pentru a asigura o serie de masa), fiind nevoie de un personal uman specializat pentru aceasta (hand made). Un alt dezavantaj este acela ca otelul rugineste, insa cu o buna intretinere din partea proprietarului poate dura o viata. Cu toate acestea, faptul ca o plimbare cu o bicicleta cu un cadru din otel este mai putin „aspra” (prezinta un confort si performante ridicate) face si astazi ca unii constructori precum Pinarello, Basso sau Colnago sa produca o varietate de cadre din otel ce pot concura ca greutate cu cele usoare din titaniu, carbon sau aluminiu.
Multe biciclete produse la scara industriala au cadrul din aluminiu sau mai bine spus aliaje de aluminiu. Producatorii il proclama ca un material usor (si chiar este), dar nu cu mult mai usor ca un otel bun. Unul din motivele pentru care este asa popular este faptul ca, desi e subtire, este foarte usor sudabil cu ajutorul robotilor industriali. Si intr-adevar nu rugineste, insa daca nu este ingrijit isi poate pierde usor stralucirea in timp. Cadrele de aluminiu nu sunt foarte elastice si au in general un ciclu de viata scurt, de cca. cinci ani, tocmai din cauza rigiditatii lor. Totusi, o data cu dezvoltarea tehnologiilor de fabricatie, au aparut si noi materiale din aliaje de aluminiu care au reusit sa mareasca in acelasi timp, elasticitatea si ciclul de viata al cadrelor.
In ultima vreme au aparut si cadre din titan, care dupa opinia multora este cel mai bun material pentru cadrele de bicicleta. Recunoscut pentru buna comportare la drum si in acelasi timp cu o excelenta rezistenta la oboseala, titanul are insa si o slabiciune – greutatea prelucrarii, ceea ce-l face si foarte scump.
Un „rival” pe masura titanului este carbonul. Cadrele din carbon ofera un confort ridicat, iar greutatea foarte scazuta si posibilitatea de a modela straturile din fibra de carbon (utilizarea tehnologiei de turnare „monococ”) au permis obtinerea unor forme foarte complexe, aerodinamice, etc. Acest elan in dezvoltarea cadrelor de carbon a fost brusc oprit de catre UCI ( Uniunea Ciclista Internationala). In prezent sunt putini producatori de astfel de cadre, dar sa nu uitam ca trei editii ale Turului Frantei au fost castigate cu biciclete cu cadre de carbon.
Ghidonul
Va puteti inchipui ca la aparitia ei, bicicleta nu avea ghidon? In 1760 era o aparitie bizara cu doua roti prinse cu un cadru de lemn, fara vreo bara pentru tinerea mainilor, fiind pusa in miscare prin impingerea cu piciorele in pamant. Abia in 1816 un nobil german a inventat prima bicicleta care avea ghidon, acea bara fixata transversal pe furca, cu ajutorul careia se mentine sau schimba directia de mers; in acelasi timp ghidonul suporta o parte din greutatea biciclistului, in functie de pozitia acestuia si reprezinta un suport pentru diferite accesorii: manete de frane, schimbatoare de viteze si dupa caz, claxon, lanterna, GPS sau camera video.
Daca in copilarie sa, bicicleta avea ghidon din lemn, astazi ghidonul poate fi cel mai adesea din otel, dar mai nou se folosesc aliaje de aluminiu sau plastic armat cu fibre de carbon.
Roata
Vom intalni mai multe tipuri de ghidoaneale unei biciclete, cu diferite forme si o varietate de materiale folosite pentru confectionarea componentelor sale, in functie de necesitatile celui ce le foloseste.
Roata unei biciclete, pentru a putea transmite in mod eficient lucrul mecanic efectuat de bi-ciclist, trebuie sa aiba o suprafata aderenta la calea de rulare, montata pe janta. Aceasta suprafata este partea exterioara a cauciucului unei biciclete (anvelope).
Cauciucurile unei biciclete se aleg in functie de tipul bicicletei si de terenul pe care se vor utiliza. Printre caractersticile cele mai importante ale unui cauciuc sunt: dimensiunile (diametrul si latimea), suprafata de rulare, durabilitatea si greutatea.
Diametrul unui cauciuc este in stransa legatura cu diametrul jantei pe care se monteaza. Astfel, pentru biciclete MTB (mountain-bike), se vor utiliza cauciucuri de 26” (inch) sau de 27”, iar pentru biciclete de sosea, de competitie, cauciucuri de 650C sau 700C (notatiile difera in functie de standardul folosit); pentru biciclete BMX, cauciucurile vor fi de obicei de 20”. Aceasta dimensiune este imprimata pe partea laterala a cauciucului.
Latimea este ce-a de a doua dimensiune notata pe cauciuc, dupa diametru, si variaza in functie de categoria de biciclete pentru care este realizat cauciucul. Daca pe un cauciuc avem imprimat 26x2,125, de ex., asta inseamna ca acel cauciuc se va potrivi pe o janta de 26” (de MTB) si va avea latimea de 2,124” sau daca avem 700Cx23 inseamna ca avem un cauciuc care umflat va avea la exterior un diametru de 700 mm si o latime de 23 mm. Majoritatea cauciucurilor pentru biciclete de tip MTB se realizeaza la dimensiunile de 26x1,5, dar latimea poate fi mai mare sau mai mica in functie de terenul pentru care este destinat sa ruleze cauciucul. Astfel pentru sosea sau suprafete plane si netede, latimea poate scadea, in timp ce pentru suprafete cu obstacole, noroioase, etc. aceasta poate creste. In cazul unei biciclete de sosea se vor folosi cauciucuri cu dimensiuni 700Cx23, 700Cx20, 700Cx19, etc. Totusi, atentie la alegerea latimii cauciucului, ea depinde de doua dimensiuni: latimea jantei (este preferabil ca latimea cauciucului sa nu sa fie mai mare sau cel mult egala cu cea a jantei pe care se va monta) si distanta dintre bratele furcii (fie de fata sau de spate – aici latimea cauciucului trebuie sa fie mai mica pentru a permite rotirea intregii roti fara a atinge cadrul sau furca).
Suprafata de rulare este cea care vine in contact cu calea de rulare. Astfel, slick-urile sau cauciucurile netede sunt concepute astfel incat suprafata de contact sa fie cat mai mica (frecare cat mai mica – viteza mai mare) sunt destinate sa echipeze bicicletele de sosea sau pista.
Cauciucurile cu multe rizuri, striatii sunt potrivite pentru terenuri accidentate, ude, noroiase, pentru a asigura o buna aderenta, dar necesita un efort mai mare din partea bi-ciclistului, deoarece suprafata de contact cu solul este mai mare (frecare mai mare – viteza mai mica). Intre cele doua categorii prezentate exista o mare varietate de suprafete astfel incat sa nu existe biciclete, indiferent de tipul lor si de locurile unde vor fi folosite, care sa nu poata fi echipata cu un cauciuc adecvat.
Durabilitatea unui cauciuc este strans legata de numarul de kilometri ce pot fi parcursi cu el in conditiile pentru care a fost proiectat. Ca in orice domeniu calitatea costa, dar aici poate se justifica un ban in plus pentru o utilizare mai indelungata.
Greutatea unui cauciuc este strans legata de materialele folosite, de forma si dimensiunile acestuia, iar o greutate redusa a cauciucului unei biciclete este indicata doar daca este folosit in competitii unde fiecare gram conteaza.
Principiul de functionare al unei biciclete, presupune existenta unor roti (in general sunt doua roti, dar pot fi si 3 sau 4) prin intermediul carora, miscarea de rotatie este transformata intr-o miscare liniara, miscare in care este antrenata, atat bicicleta, cat si biciclistul.
Roata unei biciclete se compune dintr-un butuc, spite, janta, camera si cauciuc (anvelopa).
Durabilitatea unui cauciuc este strans legata de numarul de kilometri ce pot fi parcursi cu el in conditiile pentru care a fost proiectat. Ca in orice domeniu calitatea costa, dar aici poate se justifica un ban in plus pentru o utilizare mai indelungata.
Greutatea unui cauciuc este strans legata de materialele folosite, de forma si dimensiunile acestuia, iar o greutate redusa a cauciucului unei biciclete este indicata doar daca este folosit in competitii unde fiecare gram conteaza.
Principiul de functionare al unei biciclete, presupune existenta unor roti (in general sunt doua roti, dar pot fi si 3 sau 4) prin intermediul carora, miscarea de rotatie este transformata intr-o miscare liniara, miscare in care este antrenata, atat bicicleta, cat si biciclistul.
Roata unei biciclete se compune dintr-un butuc, spite, janta, camera si cauciuc (anvelopa).
Butucul
La biciclete, butucul rotii, contine un ax, care poate fi plin la interior sau poate avea un canal in care vine o cheita de prindere rapida (vezi imaginea de mai jos). Aceasta este foarte utila, deoarece in cazul unei probleme la roata demontarea acesteia se face foarte usor, fara a necesita scule speciale. Totusi dezavantajul acestei cheite este ca, la fel de usor, daca proprietarul nu este atent, roata se poate desface pentru a putea fi furata, asa ca mare atentie unde va lasati bicicletele, daca nu vreti sa mergeti pe jos pana acasa... Revenim, pe axul rotii la exterior sunt atasati 2 sau mai multi rulmenti (modelele mai noi) care fac legatura cu partea exterioara a butucului, cea de care sunt prinse spitele. La modelele mai vechi si nu numai, legatura dintre ax si partea exterioara se face prin intermediul a doua perechi de conuri intre care se gasesc bile de rulment. Partea exterioara a butucului poate fi prevazuta si cu flansa pentru prinderea discului de franare (pentru biciclete cu frana pe disc).
Exista doua tipuri de butuci, butuci pentru roata libera (de obicei cea din fata) si butuci pentru roata motoare (cea din spate) a unei biciclete. Butucii pentru roata motoare trebuie sa permita si montarea pinioanelor, de aceea au anumite particularitati constructive pentru a face posibila atasarea pinionului sau pinioanelor. Ei pot avea montat pinion fix (solidar cu roata in ambele sensuri de rotatie ale rotii, obligand ciclistul sa pedaleze in continuu), pinion mobil (solidar doar intr-un sens, permitand, de exemplu, ciclistului sa se odihneasca pe coborari, nemaifiind nevoit sa pedaleze) sau caseta de pinioane (pe filet sau pe caneluri).
La biciclete, butucul rotii, contine un ax, care poate fi plin la interior sau poate avea un canal in care vine o cheita de prindere rapida (vezi imaginea de mai jos). Aceasta este foarte utila, deoarece in cazul unei probleme la roata demontarea acesteia se face foarte usor, fara a necesita scule speciale. Totusi dezavantajul acestei cheite este ca, la fel de usor, daca proprietarul nu este atent, roata se poate desface pentru a putea fi furata, asa ca mare atentie unde va lasati bicicletele, daca nu vreti sa mergeti pe jos pana acasa... Revenim, pe axul rotii la exterior sunt atasati 2 sau mai multi rulmenti (modelele mai noi) care fac legatura cu partea exterioara a butucului, cea de care sunt prinse spitele. La modelele mai vechi si nu numai, legatura dintre ax si partea exterioara se face prin intermediul a doua perechi de conuri intre care se gasesc bile de rulment. Partea exterioara a butucului poate fi prevazuta si cu flansa pentru prinderea discului de franare (pentru biciclete cu frana pe disc).
Exista doua tipuri de butuci, butuci pentru roata libera (de obicei cea din fata) si butuci pentru roata motoare (cea din spate) a unei biciclete. Butucii pentru roata motoare trebuie sa permita si montarea pinioanelor, de aceea au anumite particularitati constructive pentru a face posibila atasarea pinionului sau pinioanelor. Ei pot avea montat pinion fix (solidar cu roata in ambele sensuri de rotatie ale rotii, obligand ciclistul sa pedaleze in continuu), pinion mobil (solidar doar intr-un sens, permitand, de exemplu, ciclistului sa se odihneasca pe coborari, nemaifiind nevoit sa pedaleze) sau caseta de pinioane (pe filet sau pe caneluri).
Componente
Principalele componente ale unei biciclete sunt urmatoarele:
1-cadru;
2-furca;
3-suspensie;
4-ghidon;
5-pipa;
6-headset;
7-sa;
8-tija de sa;
9-foi (angrenaj);
10-brat pedalier;
11-pedale;
12-butuc;
13-spite;
14-janta;
15-cauciuc;
16-caseta de pinioane;
17-lant;
18-deraior (schimbator) de foi;
19-deraior (schimbator) de pinioane;
20-manete schimbator;
21-frane;
22-manete de frana;
2-furca;
3-suspensie;
4-ghidon;
5-pipa;
6-headset;
7-sa;
8-tija de sa;
9-foi (angrenaj);
10-brat pedalier;
11-pedale;
12-butuc;
13-spite;
14-janta;
15-cauciuc;
16-caseta de pinioane;
17-lant;
18-deraior (schimbator) de foi;
19-deraior (schimbator) de pinioane;
20-manete schimbator;
21-frane;
22-manete de frana;
Roti si cauciucuri
Roata unei biciclete, pentru a putea transmite in mod eficient lucrul mecanic efectuat de bi-ciclist, trebuie sa aiba o suprafata aderenta la calea de rulare, montata pe janta. Aceasta suprafata este partea exterioara a cauciucului unei biciclete (anvelope).
Cauciucurile unei biciclete se aleg in functie de tipul bicicletei si de terenul pe care se vor utiliza. Printre caractersticile cele mai importante ale unui cauciuc sunt: dimensiunile (diametrul si latimea), suprafata de rulare, durabilitatea si greutatea.
Diametrul unui cauciuc este in stransa legatura cu diametrul jantei pe care se monteaza. Astfel, pentru biciclete MTB (mountain-bike), se vor utiliza cauciucuri de 26” (inch) sau de 27”, iar pentru biciclete de sosea, de competitie, cauciucuri de 650C sau 700C (notatiile difera in functie de standardul folosit); pentru biciclete BMX, cauciucurile vor fi de obicei de 20”. Aceasta dimensiune este imprimata pe partea laterala a cauciucului.
Latimea este ce-a de a doua dimensiune notata pe cauciuc, dupa diametru, si variaza in functie de categoria de biciclete pentru care este realizat cauciucul. Daca pe un cauciuc avem imprimat 26x2,125, de ex., asta inseamna ca acel cauciuc se va potrivi pe o janta de 26” (de MTB) si va avea latimea de 2,124” sau daca avem 700Cx23 inseamna ca avem un cauciuc care umflat va avea la exterior un diametru de 700 mm si o latime de 23 mm. Majoritatea cauciucurilor pentru biciclete de tip MTB se realizeaza la dimensiunile de 26x1,5, dar latimea poate fi mai mare sau mai mica in functie de terenul pentru care este destinat sa ruleze cauciucul. Astfel pentru sosea sau suprafete plane si netede, latimea poate scadea, in timp ce pentru suprafete cu obstacole, noroioase, etc. aceasta poate creste. In cazul unei biciclete de sosea se vor folosi cauciucuri cu dimensiuni 700Cx23, 700Cx20, 700Cx19, etc. Totusi, atentie la alegerea latimii cauciucului, ea depinde de doua dimensiuni: latimea jantei (este preferabil ca latimea cauciucului sa nu sa fie mai mare sau cel mult egala cu cea a jantei pe care se va monta) si distanta dintre bratele furcii (fie de fata sau de spate – aici latimea cauciucului trebuie sa fie mai mica pentru a permite rotirea intregii roti fara a atinge cadrul sau furca).
Suprafata de rulare este cea care vine in contact cu calea de rulare. Astfel, slick-urile sau cauciucurile netede sunt concepute astfel incat suprafata de contact sa fie cat mai mica (frecare cat mai mica – viteza mai mare) sunt destinate sa echipeze bicicletele de sosea sau pista. Cauciucurile cu multe rizuri, striatii sunt potrivite pentru terenuri accidentate, ude, noroiase, pentru a asigura o buna aderenta, dar necesita un efort mai mare din partea bi-ciclistului, deoarece suprafata de contact cu solul este mai mare (frecare mai mare – viteza mai mica). Intre cele doua categorii prezentate exista o mare varietate de suprafete astfel incat sa nu existe biciclete, indiferent de tipul lor si de locurile unde vor fi folosite, care sa nu poata fi echipata cu un cauciuc adecvat.
Durabilitatea unui cauciuc este strans legata de numarul de kilometri ce pot fi parcursi cu el in conditiile pentru care a fost proiectat. Ca in orice domeniu calitatea costa, dar aici poate se justifica un ban in plus pentru o utilizare mai indelungata.
Greutatea unui cauciuc este strans legata de materialele folosite, de forma si dimensiunile acestuia, iar o greutate redusa a cauciucului unei biciclete este indicata doar daca este folosit in competitii unde fiecare gram conteaza.
Cauciucurile unei biciclete se aleg in functie de tipul bicicletei si de terenul pe care se vor utiliza. Printre caractersticile cele mai importante ale unui cauciuc sunt: dimensiunile (diametrul si latimea), suprafata de rulare, durabilitatea si greutatea.
Diametrul unui cauciuc este in stransa legatura cu diametrul jantei pe care se monteaza. Astfel, pentru biciclete MTB (mountain-bike), se vor utiliza cauciucuri de 26” (inch) sau de 27”, iar pentru biciclete de sosea, de competitie, cauciucuri de 650C sau 700C (notatiile difera in functie de standardul folosit); pentru biciclete BMX, cauciucurile vor fi de obicei de 20”. Aceasta dimensiune este imprimata pe partea laterala a cauciucului.
Latimea este ce-a de a doua dimensiune notata pe cauciuc, dupa diametru, si variaza in functie de categoria de biciclete pentru care este realizat cauciucul. Daca pe un cauciuc avem imprimat 26x2,125, de ex., asta inseamna ca acel cauciuc se va potrivi pe o janta de 26” (de MTB) si va avea latimea de 2,124” sau daca avem 700Cx23 inseamna ca avem un cauciuc care umflat va avea la exterior un diametru de 700 mm si o latime de 23 mm. Majoritatea cauciucurilor pentru biciclete de tip MTB se realizeaza la dimensiunile de 26x1,5, dar latimea poate fi mai mare sau mai mica in functie de terenul pentru care este destinat sa ruleze cauciucul. Astfel pentru sosea sau suprafete plane si netede, latimea poate scadea, in timp ce pentru suprafete cu obstacole, noroioase, etc. aceasta poate creste. In cazul unei biciclete de sosea se vor folosi cauciucuri cu dimensiuni 700Cx23, 700Cx20, 700Cx19, etc. Totusi, atentie la alegerea latimii cauciucului, ea depinde de doua dimensiuni: latimea jantei (este preferabil ca latimea cauciucului sa nu sa fie mai mare sau cel mult egala cu cea a jantei pe care se va monta) si distanta dintre bratele furcii (fie de fata sau de spate – aici latimea cauciucului trebuie sa fie mai mica pentru a permite rotirea intregii roti fara a atinge cadrul sau furca).
Suprafata de rulare este cea care vine in contact cu calea de rulare. Astfel, slick-urile sau cauciucurile netede sunt concepute astfel incat suprafata de contact sa fie cat mai mica (frecare cat mai mica – viteza mai mare) sunt destinate sa echipeze bicicletele de sosea sau pista. Cauciucurile cu multe rizuri, striatii sunt potrivite pentru terenuri accidentate, ude, noroiase, pentru a asigura o buna aderenta, dar necesita un efort mai mare din partea bi-ciclistului, deoarece suprafata de contact cu solul este mai mare (frecare mai mare – viteza mai mica). Intre cele doua categorii prezentate exista o mare varietate de suprafete astfel incat sa nu existe biciclete, indiferent de tipul lor si de locurile unde vor fi folosite, care sa nu poata fi echipata cu un cauciuc adecvat.
Durabilitatea unui cauciuc este strans legata de numarul de kilometri ce pot fi parcursi cu el in conditiile pentru care a fost proiectat. Ca in orice domeniu calitatea costa, dar aici poate se justifica un ban in plus pentru o utilizare mai indelungata.
Greutatea unui cauciuc este strans legata de materialele folosite, de forma si dimensiunile acestuia, iar o greutate redusa a cauciucului unei biciclete este indicata doar daca este folosit in competitii unde fiecare gram conteaza.
O bicicleta? Atentie ce cumparati !
In zilele noastre bicicletele sunt mai performante decat oricand. Cadrele din aliaje usoare, deraioarele precise, numarul mare de pinioane si viteze, franele sigure fac din bicicletele de azi adevarate bijuterii pe doua roti, fara a pierde din eficienta si siguranta. Tinand cont de multitudinea pieselor aflate in miscare ce intra in componenta lor, precum si gradul de satisfactie pe care-l ofera, bicicletele sunt o alegere buna din punct de vedere economic. Sunt multe tipuri de biciclete disponibile pe piata incepand cu populara “Mountain Bike” utilizata pe aproape orice tip de teren si pana la “regina soselelor”, cursiera. Intre cele doua categorii se mai pot intalni biciclete pentru ciclocros, de contratimp, de transport persoane si bineinteles, bicicletele de promenada. Pretul lor variaza foarte mult, depinzand atat de tipul bicicletei precum si de echiparea acesteia. Cu cat pretul este mai mare cu atat componentele utilizate sunt de mai buna calitate, iar durata de viata este mai mare, in conditiile unei utilizari corecte si a unei intretineri necesare dupa fiecare iesire.
Atunci cand se alege o bicicleta este foarte important sa se cunoasca conditiile in care va fi utilizata si terenul pe care se va merge. De exemplu o cursiera nu poate fi folosita la capacitatile ei maxime pe teren accidentat, deoarece ea nu este proiectata pentru acest lucru, si chiar daca nu apar defectiuni majore, confortul lasa de dorit.
Inainte de a spune „acum stiu ce-mi trebuie”, intrebati-va cati oameni v-au cerut parerea despre acest subiect. Acum puteti indruma noii ciclisti spre aceste informatii, prezente in acest blog, sau va puteti informa mai bine despre lucrurile care stau la baza alegerii unei biciclete.
Atunci cand va ganditi sa cumparati o bicicleta, trebuie sa aveti in vedere, mai intai, asa cum va spuneam si in articolul trecut , ce vreti sa faceti cu ea, pe unde veti merge cu ea. Mai intai vom face o scurta trecere in revista a principalelor tipuri de bicicleta, urmand ca mai apoi sa intram putin in detalii.
Daca va ganditi ca veti merge pe teren accidentat (off-road), cu multe pietre sau obstacole, atunci un mountain-bike (MTB) este ceea ce va trebuie. Cauciucurile lor late pline de zimti pentru aderenta ridicata, cadrele rezistente vor face fata cu brio solicitarilor si se vor ridica la inaltimea asteptarilor.
Cursierele sunt excelente pentru rulajul (mersul) pe suprafete drepte (netede), fara gropi sau alte obstacole, pe distante mari si cu viteze ridicate, trekking-urile si bicicletele de ciclocros au la baza structura unei cursiere, dar sunt dotate cu accesorii specifice MTB (frane, cauciucuri, cadre din materiale rezistente, ghidoane drepte, etc.).
Bicicletele de oras sau de promenada au si ele la baza un MTB, sunt rigide, rezistente si destinate in general parcurgerii de distante scurte sau medii pe portiuni drepte (fara gropi) de drum cu un maxim de confort.
Mountain-bike-urile (MTB) sau montanele, asa cum li se spune in mod curent‚ „in popor”, sunt biciclete ce folosesc cauciucuri late si eventual cu multe crampoane, striatii, pentru o mai buna stabilitate si o aderenta ridicata in scopul obtinerii unei transmisii mai bune a cuplului motor (tractiune). Multe dintre ele sunt prevazute cu suspensii, amortizoate de soc, pe spate si/ sau pe fata, pentru a „indulci” (a face mai confortabil) mersul pe suprafete mai dificile.
MTB-urile vin de obicei cu 3 placi (foi angrenaj) si 7, 8 sau 9 pinioane pentru a forma un total de 21, 24 sau 27 de viteze. Cele 3 placi permit obtinerea unei plaje mai mari de raporturi de angrenare necesare pentru a putea face fata dealurilor sau catararilor dificile.
Unele modele de MTB folosesc si suspensii pe spate, ceea ce permite rotii din spate sa se deplaseze in plan vertical peste obstacolele marind astfel confortul ciclistului. MTB fara suspensie sunt destinate, asadar, suprafetelor mai putin dificile, fara obstacole. Acest tip de bicicleta este in general mai usor si mai ieftin decat cele cu suspensii. Totusi, o bicicleta echipata cu suspensii, de buna calitate, si foarte scumpa de altfel, este mai usoara decat cel mai ieftin mountain-bike fara suspensii.
Trebuie astfel sa va obisnuiti cu ideea ca daca va doriti o bicicleta mai buna sau mai usoara, trebuie sa investiti ceva mai mult decat intr-o bicicleta obisnuita, ce se poate intalni la tot pasul.
Cursierele sau bicicletele de sosea, denumite si "reginele soselelor", sunt usoare, folosesc cauciucuri foarte inguste, pentru o frecare cu solul si cu aerul cat mai mica si sunt destinate parcurgerii unor distante mari si foarte mari pe drumuri adecvate (fara gropi, obstacole) cu viteze surprinzator de mari. Asa cum va spuneam, cauciucurile fiind mai inguste decat cele de MTB le fac mai rapide, dar in acelasi timp le fac si mai instabile, din acest motiv ele nefiind recomandate ciclistilor incepatori.
In ultima vreme dezvoltarea tehnologia a permis un salt considerabil si in domeniul bicicletelor. In domeniul cursierelor cel mai important lucru poate fi considerat implementarea schimbatoarelor in manetele de frana. Aceasta modificare, permite schimbarea vitezelor si franarea, fara a lua mana de pe manetele de frana. Cursierele destinate iesirilor ocazionale sau de placere sunt dotate cu 3 placi si 8, 9 pinioane permitand la fe ca MTB, o abordare mai usoara a pantelor dificile. Cele utilizate de profesionisti in cursele de sosea folosesc in general 2 placi si 9 sau 10 pinioane, deoarece ciclistii au nevoie de angrenaje mai mari in curse. Ghidonul curbat sub forma unor coarne de berbec, permite mai multe posibilitati de asezare a mainilor (palmelor) si o pozitie mai joasa si mai aerodinamica decat in cazul MTB, insa este nevoie de putin timp pentru a va obisnui.
Cursierele mai noi, n-au aproape mai nimic in comun cu vechile cursiere din secolul trecut ce erau dotate cu numai 10 viteze. O investitie intr-o astfel de bicicleta este una de bun augur, daca se potriveste scopurilor dumneavoastra si va va reinventa „mersul pe bicicleta”.
Bicicletele de cicloturism sunt asemanatoare celor de sosea (cursiere), dar sunt prevazute cu diverse accesorii pentru a putea transporta bagaje si echipament. Aceste biciclete utilizeaza in general cadre din materiale mai grele si mai rezistente pentru a putea suporta surplusul de greutate cauzat de prezenta echipamentului de transportat. Au de asemenea cauciucuri mai late pentru o aderenta si o stabilitate mai buna. In general, pe o astfel de bicicleta, pozitia ciclistului este una mai relaxanta, cu trunchiul ridicat, pentru a evita durerile de spate si pentru a crea o pozitie mai buna in vederea admirarii privelistilor minunate. Daca vreti sa calatoriti mult pentru a va bucura de frumusetile naturii, o astfel de bicicleta va va ajuta foarte mult.
Trekking-ul este o bicicleta cu totul speciala. Ea este de fapt un MTB, insa cu roti de cursiera (700cc sau 28”) si cauciucuri inguste. Ideea folosita este ca rotile mai mari in diametru si cauciucurile mai inguste permit deplasarea mai eficienta, de-a lungul zecilor, poate chiar sutelor de km si poate fi folosita de asemenea, ocazional insa, pentru a putea parcurge si merge si pe teren accidentat. Trekking-urile sunt ideale daca dumneavoastra cautati o pozitie confortabila pe bicicleta, multe viteze si in acelasi timp sa profitati de rularea eficienta a unei cursiere. Daca nu sunteti ciclist de performanta puteti incerca cu succes acest tip de bicicleta.
Bicicletele de oras sau de promenada au fost construite pentru a putea fi folosite de cei ce nu au pretentii deosebite si cei care folosesc bicicleta pentru scopuri utilitare sau recreative. Asa cum ii spune si numele sunt destinate mersului prin oras, parcuri, acolo unde calea de rulare este una fara obstacole. Cauciucurile pot fi si foarte late, dar in general sunt o varianta mai neteda (slick) a celor de MTB. Acest tip de bicicleta permite o pozitie ridicata, una foarte comoda (se solicita foarte putin spatele) incomparabil mai buna decat cea pe care o permite o cursiera, la care ciclistul trebuie sa stea foarte aplecat pentru a taia mai bine aerul (pozitie aerodinamica).
Multe biciclete de oras, pentru a mari confortul ciclistului au sei sau tije de sa speciale prevazute cu dispozitive pentru micsorarea socurilor. Greutatea acestora nu este chiar pe primul loc, astfel ca ele mai pot fi prevazute si cu oglinzi, lumini, cosuri, benzi reflectorizante, ochi de pisica si tot felul de accesorii ce nu pot fi intalnite in echiparea standard a celorlalte tipuri de biciclete. Principalul obiectiv al bicicletei de oras este mersul confortabil pe doua roti.
Bicicletele de triatlon sunt un tip de cursiera, insa sunt mai aerodinamice (folosesc ghidoane aerodinamice, asemanatoare celor de contratimp ce permit o pozitie a trunchiului foarte aplecata, pentru scaderea rezistentei la inaintare, roti aerodinamice).
Ciclocrosul este o ramura mai speciala a ciclismului ce a aparut in Europa datorita ciclistilor de performanta de a ramane in forma pe timpul iernii dure de pe acest continent. Este o combinatie de mountain-bike, mers pe sosea si alergare, insa care desi a aparut in Europa este mai des intalnit in America. Majoritatea curselor dureaza aproximativ o ora si se desfasoara in medii off-road, dar nu la fel de tehnice precum cele de mountain-bike. Din cand in cand obstacolele foarte mari determina ciclistii sa-si ia bicicletele in spate pentru a le putea trece.
Bicicleta de ciclocros e de fapt o cursiera, dar care are un cadru mai rezistent, cauciucuri mai late si mai striate (cramponate) pentru o mai buna aderenta, frane de MTB, dar cu toate acestea trebuie sa fie sufient de usoara pentru a putea fi transportata pe umarul ciclistului in timpul alergarii. Pozitia pe acest tip de bicicleta este putin mai joasa decat cea de trekking.
Bicicleta de motocros sau BMX cum este cunoscuta este o varianta mai mica de MTB rigid, fiind utilizata cu precadere in medii off-road sau pe piste special amenajate.
Sportul cu BMX este foarte spectaculos, el avand mai multe sectiuni. Printre acestea enumeram urmatoarele: sarituri, mersul pe rampe, intreceri si stilul liber (freestyle).
Sunt multe modele de BMX, dar la cele mai utilizate, intalnim: roti mici de 20” cu cauciucuri late si foarte aderente, cadru mic si componente rezistente pentru conditii dure de utilizare. Cele de freestyle au prevazute in continuare butucilor sau direct pe cadru, niste suporti pentru picioare, pentru a putea permite efectuarea de cascadorii spectaculoase, in timp ce BMX utilizate la sarituri au un altfel de cadru. Mai exista si un BMX de oras cu roti de 24” pentru o viteza si stabilitate mai mare.
Atunci cand se alege o bicicleta este foarte important sa se cunoasca conditiile in care va fi utilizata si terenul pe care se va merge. De exemplu o cursiera nu poate fi folosita la capacitatile ei maxime pe teren accidentat, deoarece ea nu este proiectata pentru acest lucru, si chiar daca nu apar defectiuni majore, confortul lasa de dorit.
Inainte de a spune „acum stiu ce-mi trebuie”, intrebati-va cati oameni v-au cerut parerea despre acest subiect. Acum puteti indruma noii ciclisti spre aceste informatii, prezente in acest blog, sau va puteti informa mai bine despre lucrurile care stau la baza alegerii unei biciclete.
Atunci cand va ganditi sa cumparati o bicicleta, trebuie sa aveti in vedere, mai intai, asa cum va spuneam si in articolul trecut , ce vreti sa faceti cu ea, pe unde veti merge cu ea. Mai intai vom face o scurta trecere in revista a principalelor tipuri de bicicleta, urmand ca mai apoi sa intram putin in detalii.
Daca va ganditi ca veti merge pe teren accidentat (off-road), cu multe pietre sau obstacole, atunci un mountain-bike (MTB) este ceea ce va trebuie. Cauciucurile lor late pline de zimti pentru aderenta ridicata, cadrele rezistente vor face fata cu brio solicitarilor si se vor ridica la inaltimea asteptarilor.
Cursierele sunt excelente pentru rulajul (mersul) pe suprafete drepte (netede), fara gropi sau alte obstacole, pe distante mari si cu viteze ridicate, trekking-urile si bicicletele de ciclocros au la baza structura unei cursiere, dar sunt dotate cu accesorii specifice MTB (frane, cauciucuri, cadre din materiale rezistente, ghidoane drepte, etc.).
Bicicletele de oras sau de promenada au si ele la baza un MTB, sunt rigide, rezistente si destinate in general parcurgerii de distante scurte sau medii pe portiuni drepte (fara gropi) de drum cu un maxim de confort.
Mountain-bike-urile (MTB) sau montanele, asa cum li se spune in mod curent‚ „in popor”, sunt biciclete ce folosesc cauciucuri late si eventual cu multe crampoane, striatii, pentru o mai buna stabilitate si o aderenta ridicata in scopul obtinerii unei transmisii mai bune a cuplului motor (tractiune). Multe dintre ele sunt prevazute cu suspensii, amortizoate de soc, pe spate si/ sau pe fata, pentru a „indulci” (a face mai confortabil) mersul pe suprafete mai dificile.
MTB-urile vin de obicei cu 3 placi (foi angrenaj) si 7, 8 sau 9 pinioane pentru a forma un total de 21, 24 sau 27 de viteze. Cele 3 placi permit obtinerea unei plaje mai mari de raporturi de angrenare necesare pentru a putea face fata dealurilor sau catararilor dificile.
Unele modele de MTB folosesc si suspensii pe spate, ceea ce permite rotii din spate sa se deplaseze in plan vertical peste obstacolele marind astfel confortul ciclistului. MTB fara suspensie sunt destinate, asadar, suprafetelor mai putin dificile, fara obstacole. Acest tip de bicicleta este in general mai usor si mai ieftin decat cele cu suspensii. Totusi, o bicicleta echipata cu suspensii, de buna calitate, si foarte scumpa de altfel, este mai usoara decat cel mai ieftin mountain-bike fara suspensii.
Trebuie astfel sa va obisnuiti cu ideea ca daca va doriti o bicicleta mai buna sau mai usoara, trebuie sa investiti ceva mai mult decat intr-o bicicleta obisnuita, ce se poate intalni la tot pasul.
Cursierele sau bicicletele de sosea, denumite si "reginele soselelor", sunt usoare, folosesc cauciucuri foarte inguste, pentru o frecare cu solul si cu aerul cat mai mica si sunt destinate parcurgerii unor distante mari si foarte mari pe drumuri adecvate (fara gropi, obstacole) cu viteze surprinzator de mari. Asa cum va spuneam, cauciucurile fiind mai inguste decat cele de MTB le fac mai rapide, dar in acelasi timp le fac si mai instabile, din acest motiv ele nefiind recomandate ciclistilor incepatori.
In ultima vreme dezvoltarea tehnologia a permis un salt considerabil si in domeniul bicicletelor. In domeniul cursierelor cel mai important lucru poate fi considerat implementarea schimbatoarelor in manetele de frana. Aceasta modificare, permite schimbarea vitezelor si franarea, fara a lua mana de pe manetele de frana. Cursierele destinate iesirilor ocazionale sau de placere sunt dotate cu 3 placi si 8, 9 pinioane permitand la fe ca MTB, o abordare mai usoara a pantelor dificile. Cele utilizate de profesionisti in cursele de sosea folosesc in general 2 placi si 9 sau 10 pinioane, deoarece ciclistii au nevoie de angrenaje mai mari in curse. Ghidonul curbat sub forma unor coarne de berbec, permite mai multe posibilitati de asezare a mainilor (palmelor) si o pozitie mai joasa si mai aerodinamica decat in cazul MTB, insa este nevoie de putin timp pentru a va obisnui.
Cursierele mai noi, n-au aproape mai nimic in comun cu vechile cursiere din secolul trecut ce erau dotate cu numai 10 viteze. O investitie intr-o astfel de bicicleta este una de bun augur, daca se potriveste scopurilor dumneavoastra si va va reinventa „mersul pe bicicleta”.
Bicicletele de cicloturism sunt asemanatoare celor de sosea (cursiere), dar sunt prevazute cu diverse accesorii pentru a putea transporta bagaje si echipament. Aceste biciclete utilizeaza in general cadre din materiale mai grele si mai rezistente pentru a putea suporta surplusul de greutate cauzat de prezenta echipamentului de transportat. Au de asemenea cauciucuri mai late pentru o aderenta si o stabilitate mai buna. In general, pe o astfel de bicicleta, pozitia ciclistului este una mai relaxanta, cu trunchiul ridicat, pentru a evita durerile de spate si pentru a crea o pozitie mai buna in vederea admirarii privelistilor minunate. Daca vreti sa calatoriti mult pentru a va bucura de frumusetile naturii, o astfel de bicicleta va va ajuta foarte mult.
Trekking-ul este o bicicleta cu totul speciala. Ea este de fapt un MTB, insa cu roti de cursiera (700cc sau 28”) si cauciucuri inguste. Ideea folosita este ca rotile mai mari in diametru si cauciucurile mai inguste permit deplasarea mai eficienta, de-a lungul zecilor, poate chiar sutelor de km si poate fi folosita de asemenea, ocazional insa, pentru a putea parcurge si merge si pe teren accidentat. Trekking-urile sunt ideale daca dumneavoastra cautati o pozitie confortabila pe bicicleta, multe viteze si in acelasi timp sa profitati de rularea eficienta a unei cursiere. Daca nu sunteti ciclist de performanta puteti incerca cu succes acest tip de bicicleta.
Bicicletele de oras sau de promenada au fost construite pentru a putea fi folosite de cei ce nu au pretentii deosebite si cei care folosesc bicicleta pentru scopuri utilitare sau recreative. Asa cum ii spune si numele sunt destinate mersului prin oras, parcuri, acolo unde calea de rulare este una fara obstacole. Cauciucurile pot fi si foarte late, dar in general sunt o varianta mai neteda (slick) a celor de MTB. Acest tip de bicicleta permite o pozitie ridicata, una foarte comoda (se solicita foarte putin spatele) incomparabil mai buna decat cea pe care o permite o cursiera, la care ciclistul trebuie sa stea foarte aplecat pentru a taia mai bine aerul (pozitie aerodinamica).
Multe biciclete de oras, pentru a mari confortul ciclistului au sei sau tije de sa speciale prevazute cu dispozitive pentru micsorarea socurilor. Greutatea acestora nu este chiar pe primul loc, astfel ca ele mai pot fi prevazute si cu oglinzi, lumini, cosuri, benzi reflectorizante, ochi de pisica si tot felul de accesorii ce nu pot fi intalnite in echiparea standard a celorlalte tipuri de biciclete. Principalul obiectiv al bicicletei de oras este mersul confortabil pe doua roti.
Bicicletele de triatlon sunt un tip de cursiera, insa sunt mai aerodinamice (folosesc ghidoane aerodinamice, asemanatoare celor de contratimp ce permit o pozitie a trunchiului foarte aplecata, pentru scaderea rezistentei la inaintare, roti aerodinamice).
Ciclocrosul este o ramura mai speciala a ciclismului ce a aparut in Europa datorita ciclistilor de performanta de a ramane in forma pe timpul iernii dure de pe acest continent. Este o combinatie de mountain-bike, mers pe sosea si alergare, insa care desi a aparut in Europa este mai des intalnit in America. Majoritatea curselor dureaza aproximativ o ora si se desfasoara in medii off-road, dar nu la fel de tehnice precum cele de mountain-bike. Din cand in cand obstacolele foarte mari determina ciclistii sa-si ia bicicletele in spate pentru a le putea trece.
Bicicleta de ciclocros e de fapt o cursiera, dar care are un cadru mai rezistent, cauciucuri mai late si mai striate (cramponate) pentru o mai buna aderenta, frane de MTB, dar cu toate acestea trebuie sa fie sufient de usoara pentru a putea fi transportata pe umarul ciclistului in timpul alergarii. Pozitia pe acest tip de bicicleta este putin mai joasa decat cea de trekking.
Bicicleta de motocros sau BMX cum este cunoscuta este o varianta mai mica de MTB rigid, fiind utilizata cu precadere in medii off-road sau pe piste special amenajate.
Sportul cu BMX este foarte spectaculos, el avand mai multe sectiuni. Printre acestea enumeram urmatoarele: sarituri, mersul pe rampe, intreceri si stilul liber (freestyle).
Sunt multe modele de BMX, dar la cele mai utilizate, intalnim: roti mici de 20” cu cauciucuri late si foarte aderente, cadru mic si componente rezistente pentru conditii dure de utilizare. Cele de freestyle au prevazute in continuare butucilor sau direct pe cadru, niste suporti pentru picioare, pentru a putea permite efectuarea de cascadorii spectaculoase, in timp ce BMX utilizate la sarituri au un altfel de cadru. Mai exista si un BMX de oras cu roti de 24” pentru o viteza si stabilitate mai mare.
Suspensia
Furcile de fata cu suspensie erau un lux, ele aparand mai intai la modele de top, dar cu timpul au devenit accesibile ca pret, ele dotand in prezent majoritatea mountain-bike-urilor. Insa ca orice alta componenta, cele mai ieftine furci cu suspensie, sunt foarte elastice si foarte grele. Ele au ca rol principal cresterea confortului si sigurantei ciclistului la trecerea peste diferite obstacole intalnite pe calea de rulare.
Mai nou, in structura unei biciclete, au aparut si suspensiile pe spate. La fel ca si cele de fata la inceput erau destul de scumpe, insa acum se intalnesc aproape la tot pasul. Sunt numeroase modele pe piata care sunt echipate cu astfel de suspensii doar pentru a fura atentia cumparatorului, insa nu sunt nici pe departe ceea ce ar trebui sa fie si sa realizeze ceea ce trebuie sa realizeze. In general suspensiile ieftine sunt si foarte grele.
Sincer, nu recomand utilizarea unei astfel de suspensii, pe biciclete, sau alegerea unui cadru prevazut cu asa ceva, decat daca se doreste ca bicicleta sa fie utilizata in conditii de teren extrem de accidentat (mai ales la coborari pe pante foarte inclinate), iar atunci alegerea unor sisteme de amortizare (furci, suspensii) trebuie facuta cu foarte mare atentie fiindca de ele depinde siguranta ciclistului.
Mai nou, in structura unei biciclete, au aparut si suspensiile pe spate. La fel ca si cele de fata la inceput erau destul de scumpe, insa acum se intalnesc aproape la tot pasul. Sunt numeroase modele pe piata care sunt echipate cu astfel de suspensii doar pentru a fura atentia cumparatorului, insa nu sunt nici pe departe ceea ce ar trebui sa fie si sa realizeze ceea ce trebuie sa realizeze. In general suspensiile ieftine sunt si foarte grele.
Sincer, nu recomand utilizarea unei astfel de suspensii, pe biciclete, sau alegerea unui cadru prevazut cu asa ceva, decat daca se doreste ca bicicleta sa fie utilizata in conditii de teren extrem de accidentat (mai ales la coborari pe pante foarte inclinate), iar atunci alegerea unor sisteme de amortizare (furci, suspensii) trebuie facuta cu foarte mare atentie fiindca de ele depinde siguranta ciclistului.
Frana pe disc
In ultima vreme acest tip de frana a devenit din ce in ce mai des intalnit in structura unei biciclete. Sistemele mai iefine sunt comandate cu ajutorul cablurilor, dar cele mai pretentioase sunt actionate hidraulic precum sistemele de la masini. Avantajele si dezavantajele unui astfel sistem de franare, pentru biciclete, in comparatie cu cele clasice sunt prezentate in continuare.
Avantaje:
- sunt mai puternice;
- eficienta este mai putin afectata de ploaie sau mizerie;
- forta de franare nu se aplica jantei;
- in cazul in care janta sufera deformari, franarea nu este afectata;
- intretinere usoara, in unele cazuri.
Dezavantaje:
- cost ridicat;
- in cazul in care se defecteaza, reparatia lor costa destul de mult;
- dificil de reparat in cazul in care nu sunt ateliere specializate si nu aveti piesele necesare.
In cazul in care sunt actionate cu ajutorul cablurilor, forta de franare este mai mica, dar pretul este aproape la jumatate fata de cele hidraulice.
Pentru intretinerea unui astfel de tip de frana este indicat sa se curate discul cu regularitate, in special iarna, din cauza sarii care ataca suprafata acestuia. In general franele pe disc sunt eficiente si durabile si sunt preferate din ce in ce mai mult de majoritatea ciclistilor.
Avantaje:
- sunt mai puternice;
- eficienta este mai putin afectata de ploaie sau mizerie;
- forta de franare nu se aplica jantei;
- in cazul in care janta sufera deformari, franarea nu este afectata;
- intretinere usoara, in unele cazuri.
Dezavantaje:
- cost ridicat;
- in cazul in care se defecteaza, reparatia lor costa destul de mult;
- dificil de reparat in cazul in care nu sunt ateliere specializate si nu aveti piesele necesare.
In cazul in care sunt actionate cu ajutorul cablurilor, forta de franare este mai mica, dar pretul este aproape la jumatate fata de cele hidraulice.
Pentru intretinerea unui astfel de tip de frana este indicat sa se curate discul cu regularitate, in special iarna, din cauza sarii care ataca suprafata acestuia. In general franele pe disc sunt eficiente si durabile si sunt preferate din ce in ce mai mult de majoritatea ciclistilor.
Bicicleta Cube LTD CLS COMP 2010
Recomandari Bicicleta Cube LTD CLS COMP 2010:
| Cadru | Alu Lite Trekking |
| Amortizor spate | Fara |
| Furca | Suntour NEX4110 |
| Cuvete | FSA NO. 10 semi-Integrated |
| Angrenaj | Shimano M311, 170mm |
| Foi | 48x38x28Z |
| Butuc Pedalier BB | Shimano BB-UN26 |
| Pedale | Fasten Alu |
| Lant | Shimano CN-HG40 114 Links |
| Pinioane | Shimano CS-HG30 11-30, 8-speed |
| Schimbator fata | Shimano FD-M310 Top Swing, 34.9mm |
| Schimbator spate | Shimano Alivio RD-M410 Top Normal |
| Manete schimbator | Shimano St-EF60 EZ Fire-Plus, 8-speed |
| Ghidon | FSA XC270 |
| Pipa | FSA XC190 LX, 25.4mm |
| Gripuri | Cube |
| Frane | Shimano BR-M422 V-Brake Front & Rear |
| Manete de frana | Shimano |
| Butuc de fata | Shimano RM40 |
| Butuc de spate | Shimano RM30 |
| Spite | Mach1 18/0 2.0 silver |
| Cauciucuri | Schwalbe CX Comp 700x35C |
| Jante | Schürmann Yak 622 |
| Sa | Scape Active 5 |
| Tija de sa | Scape Light 30.4mm |
| Culori | Negru |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)