Ai dracu’ golani! Ăsta e trotuar de oameni, nu de biciclişti!”. Au fost primele cuvinte pe care le-am auzit de la înălţimea bicicletei. Tocmai închiriasem două de la centrul din Facultatea de Drept şi pornisem şovăielnic spre Universitate. Vorbele „de dulce” adresate înspre noi de către o bătrână au venit ca o concluzie a gândurilor pe care le aveam deja. Faptul că mergeam pe pista special amenajată pentru biciclete nu avea nici o importanţă. Străbătusem abia câteva sute de metri şi deja ne era clar că stânjenim pe toată lumea. Faptul că oamenii se plimbau nestingheriţi pe pistă era un fleac. Ce-i drept, nici nu prea aveau pe unde altundeva să se plimbe, trotuarul fiind îngust. Mai greu a fost când ne-a ieşit în cale o tânără mămică împingând căruciorul cu bebele de rigoare chiar pe pista de biciclişti, dar am reuşit să o evităm cu succes. (restul articolului foarte interesant,aici:http://www.gandul.info/viata/cu-bicicleta-la-sosea-experiment-gandul-in-capitala-nesimtirii.html?3931;4252324 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu