Danny MacAskill - "Way Back Home"

Comana

Comana,o superba destinatie in "drum" spre Giurgiu.Circa 14 km sunt numai in Bucuresti si restul pana la 50 km sunt spre Comana.Soseaua a inceput sa fie mai practicabila fata de anii din trecut,ici colo ceva reparatii,ba chiar si un drum asfaltat, paralel, lung de aproape 5 km,curat,drept,nou si mai ales fara...masini.Prima localitate,Jilava,am gasito acum ca este mult mai "occidentala",la fel si in localitatile 1 Decembrie,Adunatii Copaceni,Varlaam,Mogosesti,Gradistea,cat despre Comana,numai de bine.Se vede aici mana de gospodari,centrul curat,proaspat varuit,manastirea Comana extrem de curata si atractiva.Aici ai ce sa vezi,ziduri vechi de 500 de ani,linistea monahala,albul bisericii,turla impunatoare,porti impresionante.

Am plecat pe la 10.30 din P-ta Gorjului,un drum facut cu placere si fara graba pana la primul popas aflat la cca 15 km,undeva la iesirea din Bucuresti,un mic magazin bun de aprovizionare cu apa si cafea.Dupa un scurt popas,hai spre Comana,de data asta pe drum national dotata si cu o mica "pista" ,pe dreapta,numai buna de rulat cu bicla.Sens giratoriu si la stanga un drum asfaltat,fara gropi si santuri,bine intretinut,fara circulatie auto intensa,ici colo mai trecea cate o masina.Ce mai,drum facut cu bucurie si placere.Aici se simte pedalatul in adevaratul sens al cuvantului.Pana si aerul era parca mai curat si soarele chiar ca ne mangaia parinteste.

Aici,in localitatea Varlaam ne-am oprit sa ne mai tragem un pic sufletul,pret de 5 minute.Da,Varlaam,cine nu a auzit de acest carturar,a fost Mitropolit al Moldovei (1632 - 1653) în timpul domniei lui Vasile Lupu, scriitor și om de cultură.Pe numele sau de mirean,Vasile Moțoc, a intrat în obștea unei mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam.

Iata si drumul asfaltat spre Comana,drum foarte practicabil ciclismului domestic.Fara trafic auto,fara gropi...ce mai,o adevarata desfatare.Am pedalat relaxati...hopa,hopa,acu' ajungem

Manstirea Comana in pregatire pentru Sfinete Pasti.
Chiar la marginea pă­du­rii, în apropierea zonelor protejate, se află Mănăstirea Comana, ridicată în timpul domnitorului Radu Şerban şi refăcută de Şerban Cantacuzino. Se spune că această mănăstire a fost construită pe ruinele celei ctitorite de Vlad Ţepeş, acum peste 500 de ani.

Despre Manastirea Comana,mai multe aici: 

Parcul Natural Comana 
Parcul Natural Comana infiintat prin Hotararea de Guvern nr. 2151 din decembrie 2004 este situat in zona de sud a Romaniei, la distanta aproximativ egala intre Bucuresti si Giurgiu.  Decizia de constituire a parcului a fost adoptata in baza documentatiei tehnice si stiintifice elaborate inca din anul 1954 de catre Academia Romana in vederea delimitarii si protejarii a doua arii de importanta floristica deosebita, respectiv Rezervatia Stiintifica de ghimpe (Ruscus aculeatus) si Rezervatia Stiintifica de bujor (Paeonia peregrina). Acestor doua rezervatii li s-a adaugat incepand din anul 2004, Balta Comana, ca rezervatie naturala si zona de protectie avifaunistica.

La intrarea in padurea Comana,ne-a surprins (de data asta placut)o taxa la intrare de 3 lei/persoana,ordin de undeva "de sus",pentru a strange fonduri in vederea curatirii si intretinerii padurii."Baietii",dotati cu casa de marcat,ne-au taxat legal,fara alte alea si alea,asa cum e obiceiul la romani...

 Parcul este administrat de Romsilva si cuprinde aproximativ 300 de hectare de zone umede mlăştinoaşe, fapt pentru care e considerat cea mai mare zonă umedă din sudul ţării. Aici trăiesc 141 de specii de păsări, 19 specii de peşti şi 31 de specii de mamifere. Există două tipuri de peşti, ţigănuşul şi cleanul de Comana, care trăiesc numai în zonă.

O padure frumoasa,aici se zice in istorie ca a stat ascunsa armata domnitorului Mihai Viteazu pentru a-i surprinde in mlastina(aflata la cca 200 m) pe turcii veniti sub comanda lui Sinan Pasa.Tot în acest loc găsim şi carăruia care pătrunde în Deltă, trebuie să păşeşti peste bîrne ştirbe, aflate la cîţiva zeci de centimetri deasupra apei mlăştinoase...

Suprafaţa parcului include şi cinci sate: Comana, Vlad Tepeş, Budeni, Fălăştoaca şi Grădiştea.

Parcul are o suprafata totala de cca 24963 ha padure, balta, islazuri si pasuni.




Cateva date despre biclele folosite:

2 Hardtail Cube,1 MTB Canyon

Distanta: 102.230 km(dus-intors)

Maxim Speed : 34.2 km/h

Average Speed : 17.70 km/h

Timp pedalat: 5h,45 min,33 sec

Pauze : 4

Vant puternic in fata !

Aici click pentru harta cu Ruta Comana

O legendă spune că lângă fântâna cu nuc, aflată aici, ar fi fost ucis Vlad Tepeş, după ce a fost eliberat de Matei Corvin.

Legend says that the fountain with a walnut, located here, were killed Vlad Tepes, was released after Matei Corvin

Cadru Ti

Materiale pentru biciclete de sosea (cursiere)

Aluminul:

Este folosit la majoritatea cursierelor deoarece este uşor şi ieftin. Aluminiul este un material rigid şi acest lucru îl face ideal pentru curse deoarece permite o transmitere bună a energiei către pedale. Există şi câteva inconveniente; datorită rigidităţii o să simţiţi toate denivelarile de pe şosea şi tot din cauza rigidităţii în timp vor apărea fisuri. O altă problemă cu aluminiul este faptul că în momentul în care este zgâriat sau lovit începe să se oxideze. Este totuşi cea mai bună soluţie în cazul în care doriţi să pedalati de placere (si să nu cheltuiţi mulţi bani).

Otel:

 Otelul are o flexibilitate mai bună decât aluminiul. Acest lucru îi permite să absoarbă mult mai bine socurile. Bianchi face nişte biciclete extrem de frumoase din oţel şi se pare că şi cei de la Specialized vor să scoată un produs nou din acest material. Deşi folosit mult mai des la mountain – bike oţelul înca rezistă cu succes în lumea bicicletelor de şosea.

Magneziu: 

Este un material foarte bun, oferă o rigiditate bună şi se poate realiza un cadru destul de uşor din el. Este deseori folosit la cadrele de competiţie (vezi Pinarelo Dogma).

Fibra de carbon: 

Este probabil cel mai bun material din care poate fi construit un cadru, deoarece flexibilitatea poate fi influenţată de modul în care sunt poziţionate fibrele.Datorită acestui avantaj oferit de fibra de carbon producătorii au reuşit să scoată pe piaţă diferite modele de cadru care reuşesc să se adapteze foarte bine diverselor pretenţii ale cicliştilor.Fibra de carbon este uşoara şi poate fi modelată destul de uşor (aşa că vă puteţi aştepta să vedeţi modele extrem de frumoase). Atunci când este lovit, cadrul de carbon scoate un sunet asemănător cu cel facut de plastic (un lucru normal dar care îi face circumspecţi pe unii). Sunt extrem de uşoare şi pretul este foarte mare.
Atentie!!! Şi la cadrele de carbon se fac compromisuri. Compromisul se face între rezistenţă şi greutate.

Nota:Un cadru de carbon care se face pe comandă ţine întotdeauna seama de greutatea rutierului, de modul in care pedalează si de poziţia lui pe şea.

 Carbonul este un material pretenţios şi este bine să cumpăraţi un cadru de carbon doar dacă sunteţi în stare să aveţi grijă de el.

Titan:

“Ti”este considerat a fi „bijuteria” materialelor din care se poate fabrica un cadru.Preţurile pornesc de la 2.500 de Euro (trebuie să cumperi totuşi şi celelalte componente ca să ai o bicicletă). Daca vrei o bicicletă de şosea extraordinară şi vrei să cheltuieşti o groază de bani, go „Ti”. Atentie, un cadru de titan este scump pentru că este foarte durabil şi uşor (deşi are aceste calitati totuşi nu este rigid şi aceasta este o mare problemă).

Cel mai important lucru atunci când cumperi componente pentru cursieră este să nu cumperi ceva ieftin cu gândul că vei face un upgrade. Aceasta concepţie este greşită şi te va face ori să cheltuieşti mai mult ori să rămâi cu un pachet de componente care va fi sub pretenţiile tale. Ideal este să găseşti o bicicletă care este livrată de producător cu componentele pe care le doreşti (în acest caz preţul componentelor este mult mai mic decât dacă ar fi cumpărate separat).

Producatori de componente

Exista trei nume mari de producatori de componente pentru bicicletele(in general) de sosea: Campagnolo, Shimano si SRAM,(enumeratia nu reprezinta pozitia).

Campagnolo:

Super Record -Vârful de lance al celor de la Campagnolo, extrem de fiabil, o adevarată bijuterie.


Record – Un grup de top folosit în competiţie.


Chorus- extrem de bun, folosit în competiţii.

Celelalte grupuri de componente de la Campagnolo sunt Centaur si Veloce

Shimano:

DuraAce – cel mai bun produs al celor de la Shimano, extrem de rezistent şi fiabil. Din 2009 Dura Ace electronic a fost introdus pe piaţă.


Ultegra- raport calitate preţ foarte bun.Nu se va strica niciodata dacă este utilizat corespunzator.Majoritatea amatorilor din strainatate îl folosesc.


105 – Majoritatea cursierelor cu preţuri cuprinse între 850 şi 1200 de euro vor fi echipate cu acest angrenaj. Prima diferentă majoră comparativ cu cele de mai sus este greutatea. Totuşi, este un angrenaj destul de bun.


Tiagra- Este totusi un angrenaj bun pentru o prima bicicleta dar va ceda cu siguranta dacă il folosiţi intens.


Sora- este o serie pentru copii care au prima oară o cursieră.

SRAM:

Red – Primul grup cu o greutate sub 2000 grame. O tehnologie inovativă şi un grup care este folosit în competiţii.


Force – Un grup făcut fără prea multe compromisuri şi care are un avantaj faţă de Red, preţul.

Rival – Un grup făcut să reziste. Perfect pentru amatori.

Expo bike Baneasa